IPOCRIZIE

M-am saturat...nu, nu „m-am saturat de tine si de voi, de tine si de noi, de noi, noi amandoi”... Atunci de ce? M-am saturat de minciuna si de linguseala, m-am saturat ca oamnenii sa fie ipocriti. Vraeu altceva...o schimbare si, daca se poate, vreau o lume mai buna.
I-am spus zilele trecute unui amic k eu inca mai cred in bunatatea oamnenilor si totodata a acestei lumi. A ras...m-a facut naiva si a ras. Am ajuns sa ma intreb daca o lume fara ipocrizie ar fi o utopie...ar fi?
Nu inteleg de ce oamenii mint sau de ce nu spun ceea ce simt si cred cu adevarat...dupa cum spune si proverbul „O fapta asumata este pe jumatate iertata”, prin urmare de ce?
Desi sunt considerata doar o naiva, am cam inceput sa ma prind cand sunt mintita, desi de cele mai multe ori nu reactionez si ascult in continuare.
Suntem un popor las (includ acele cateva exceptii in colectivitate). Dam dovezi de lasitate prin ipocrizie si egoism. Eu am inteles (sau macar incerc) k fiecare persoana isi urmareste propriul interes si doreste sa ii fie bine lui in principal, dar de le acest aspect, la a ii rani pe cei din jur prin faptele sau prin cuvintele tale e cale lunga si nu inteleg de ce?
De ce exista anumite persoane in jurul meu care considera k spunandu-mi adevarul m-as supara si nu as intelege? „Minciuna are picioare scurte” si mai devreme sau mai tarziu tot iese la iveala. Poate nu as intelege atunci pe moment, dar voi intelege si voi aprecia acest gest, aceasta lipsa de ipocrizie, dincolo de limite, chiar daca adevarul spus ma va durea ingrozitor.
Doresc sa nu mai fiu inconjurata de ipocriti (imi cer scuze pentru acele persoane care nu sunt asa, dar generalul decide) si decat sa fiu mintita, mai bine sa nu se mai vorbeasca cu mine si sa fiu lasata in pace.
Poate intr-o zi se va implini si visul meu...o lume fara ipocrizie!